Ghimbirul (Zingiber officinale) este o planta erbace, aromata cu efecte terapeutice in afectiunile respiratorii. Este recunoscut fiindca are nume apropiate in majoritatea limbilor moderne: Ginger in engleza, Gingembre in franceza, Ingwer in germana, Zenzero in italiana sau Jengibre in spaniola. Numele provine din limba sanscrita in care shringavera desemna forma coarnelor de cerb cu care seamana rizomul de ghimbir. Cu toate ca numele a ajuns la noi prin grecescul zinghiberis si apoi latinescul zingiber, in greaca de astazi este numit piperoriza, adica radacina de piper, datorita gustului iute al rizomului de ghimbir.

Din planta se folosesc in principal rizomii ca si condiment si florile in salate. Rizomii sau radacinile sunt folosite  ca  si condiment in alimente, in bauturi cum este berea de ghimbir, sub forma de siropuri si ceaiuri de ghimbir.

Ghimbirul are actiune tonica si energizanta in cazul circulatiei periferice deficitare, stimuleaza organismul pentru eliminarea toxinelor si intensifica arderea grasimilor.

Ceaiul de ghimbir este un bun remediu in raceli, fiind calmant ideal in inflamatiile gatului, sinuzite, raguseala, febra, eliminare de mucozitati si congestii respiratorii.

Ceaiul de ghimbir – se pun la fiert 250-300 ml apa. Dupa ce da in clocot, se adauga 10 g ghimbir proaspat taiat feliute, continuand fierberea pe foc mic inca 10 minute. Se poate indulci cu miere si se beau 2-3 cani de ceai fierbinte pe zi. Ceaiul de ghimbir este un bun remediu in raceli, fiind un calmant ideal in inflamatiile gatului, sinuzite, raguseala, febra, eliminare de mucozitati si congestii respiratorii.

Pentru gust se poate adauga un plic de ceai negru, zahar brun sau miere si eventual, o felie de lamaie sau suc de lamaie. In loc de zahar sau miere se poate adauga lapte de soia care este suficient de dulce. Se pot bea 2-6 pahare de ceai. In ceaiul de ghimbir se poate adauga si lemn dulce, piper negru, menta si hibiscus. Un excelent ceai energizant se obtine din ceaiul de ghimbir la care se adauga scortisoara, fenicul, coriandru, bucatele de portocala, lemn dulce, cardamom, rozmarin, nucsoara si anason.

Ghimbirul este folosit in alimentatie drept condiment picant pentru aromatizarea mancarurilor si bauturilor si atenueaza mirosul specific al preparatelor din carne de oaie, miel, scoici sau peste.

Praful de ghimbir adaugat la o cana de lapte cald, este un remediu ideal in cazul racelilor, pentru calmarea inflamatiilor gatului, a congestiei respiratorii, a sinuzitei si a raguselii, pentru scaderea febrei si eliminarea mucozitatilor.

In caz de tuse, stoarceti o radacina de planta si amestecati sucul cu putina miere si 250 ml apa fierbinte. Beti cate 1-2 cani pe zi pana la disparitia tusei.

Dupa o masa copioasa, infuzia de ghimbir este ideala si ajuta la eliminarea gazelor din stomac sau intestine.

In China, este cunoscut ca antiastmatic de peste 3000 ani, folosindu-se suc de ghimbir si morcovi. Astmul se mai poate trata cu tinctura de ghimbir.

In caz de astm , se combina parti egale de ghimbir si morcovi (radacinile trebuie rase si apoi se stoarce sucul). Se administreaza cate doua lingurite inainte de fiecare masa, in combinatie cu ceaiul de ghimbir. In functie de cantitatea consumata, planta poate avea efect constipant sau laxativ. Daca se mananca mai mult de 10 g de ghimbir in timpul mesei, are efect constipant, in timp ce o cantitate mai mica este laxativa.

In caz de greata sau indigestie se tine sub limba o bucatica de radacina de ghimbir sau se mananca 2-3 bucatele de tulpina de ghimbir proaspat. Senzatia de greata si voma va disparea imediat.

In caz de sughit rebel, o cana de suc din aceasta planta poate fi utila.

0.5 – 1.5 g de praf de radacina de ghimbir, luat de 3 ori pe zi, inainte de masa, inlatura durerile de cap de natura nevralgica si spastica, greturile si voma (la femeile insarcinate), trateaza bronsita si astmul bronsic.

Ghimbirul este sudorific, inducand si o senzatie puternica de incalzire a corpului, respectiv un efect sudorific pregnant.

Aplicat pe piele, ghimbirul mareste rezistenta la frig  – frectii energice cu tinctura timp de cateva minute. Dureri in gat – gargara cu tinctura diluata.

Ghimbirul a patruns cu succes si in cosmetica, responsabil pentru acest succes este in primul rand continutul de gingerol, shogaol si zingerol al rizomilor de ghimbir, care stimuleaza circulatia sangelui, activeaza metabolismul, ajuta la arderea grasimile, regenereaza pielea si prezinta o puternica actiune antioxidanta.

Ghimbirul in bucatarie

Ghimbirul este catalogat ca si un condiment picant, apropiat de piper, dar este considerat un condiment mai valoros.  Gingerolul, un compus iute al ghimbirului, are o structura similara cu capsaicina din chilli si piperina din piper, dar este convertit prin incalzire in zingeberona, care este mai putin iute, iar prin uscare in shogaol, care este mult mai intens la gust.  Ghimbirul este folosit in special proaspat, fie ras, fie taiat felii, are o aroma racoritoare, asemanatoare citricelor, dar cu un gust puternic, intepator si iute. Datorita substantelor aromatice pe care le contine, este inca din antichitate cunoscut ca si afrosisiac, cu proprietati tonifiante.

Uscat este sub forma de pudra alba sau usor maronie, se pastreaza la intuneric ferit de umezeala si aer. Prin uscare isi schimba foarte mult gustul, devine mult mai aromat si mai putin iute si este folosit la prepararea deserturilor. Feliile de rizomi tineri se pot conserva si prin fierbere intr-un sirop gros de zahar, ele pastrandu-se moi si carnoase, dar si iuti. Siropul de ghimbir este recunoscut ca un puternic afrodisiac.
In functie de cum e gatit, ghimbirul isi poate pierde in mare masura aroma si poate devini mai iute, dar, daca este prajit pierde din iutime, isi schimba gustul si merge foarte bine alaturi de usturoi si ceapa.

Likes(0)(0)